Cu linişte în suflet blând,
Cuvinte calde stau la rând,
Să îţi şoptească primăveri,
Şi-un drum curat şi luminat,
Ce nu ţi-ar aminti nicicând de “ieri”.
Fericire rupi din stele,
Încredere din valuri grele,
Frumoasă fii precum un vis,
Ce nimeni, nicăieri, nicicând,
De l-ar fi vrut, nu l-a atins.
Să-ţi fie viaţa o poveste,
Cu Feţi- Frumoşi şi zâne bune,
Cu peştişori de aur care,
Să-ţi împlinească oricând vrei,
Dorinţele-ţi fugare.
Să ne încânţi o viaţă-ntreagă
Cu zâmbetu-ţi gingaş şi dulce,
Iar de mi-ai spune că-i păcat
Să plec, să-l las uitat,
Nicicând nu m-aş mai duce!
De lumea-ntreagă mi te-ar cere
Şi s-ar sfârşi în lacrimi grele
Şi-un Univers s-ar prăvăli fără de vrere,
Nici că te-aş da, copile sfânt,
Înger pe pământ!
Copil de nicăieri…
Iubire…
Primăveri…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ganduri, pareri, idei...