Sunt sus.
Mă vezi,
Dar nu m-atingi,
Mă simţi,
Dar nu poţi să m-alinţi.
Mă chemi,
Dar nu ştii de te-aud ori ba.
Te doare neştiinţa ta
Şi îl implori pe cel de sus
Să-mi deie drumul la apus,
Să-ţi pic în braţe ca plocon,
Să sorbi din cântec, tu, afon!
Să crape cerul de m-oi da
La vale, spre inima ta
Şi de-oi mai vieţui ca tine,
Măruntă şi pierdută în mulţime!
(februarie, 2010)
