duminică, 30 septembrie 2018

MI-AM ALES O STEA

Dintre miile de îngeri,
L-am ales să-mi fie tată.
A spus "da" și fruntea-i lată
Se și aplecă asupră-mi.

Mă privi cu ochii umezi,
Căută în amintire,
Scotoci în neființă,
O icoană despre mine.

Mirosindu-mi părul moale,
Îmi sorbi privirea-rugă,
Îmi pătrunse până-n suflet
Și orice îndoial-alungă.

Din negura trist-a vremii,
Puse mâna pe-al meu creștet
Și sub raza dulce-a lunii,
Cu ochi blânzi și plini de stele,

Mă privi, zâmbind angelic
Și-auzii, în umbra șoaptei:
"Tu ești pisicuța tatei!".

vineri, 28 septembrie 2018

MIGRAȚIE

Păsări călătoare
Fâlfâie în soare,
Soare tropical,
Nicidecum banal.

S-au întors aseară,
Dup-o scurtă vară,
Să-și revadă moșii,
Să-și crească nepoții.

Au ce povesti,
Până într-o zi,
Când iar s-or uni
Și-or pleca în cete,
Văzduhul să-l îmbete.

Viață de poet,
Voiajori fără bilet,
Drumuri interzise,
Rătăciri permise,
Cu elan parcurse.

Soartă de fugari,
Pribegind hoinari,
Colindând prin lume,
Și azi, dar și mâine,

Aripi ostenite,
Îndelung trudite,
Inimi plutitoare,
Umbre peste mare.

Văzduhul le e casă,
Luna e mireasă,
Ziua, noaptea nași,
Iar zorii nuntași.

Ca o dănțuială,
Aparent banală,
E viața lor fugară,
Din zori și până-n seară.






marți, 11 septembrie 2018

SOLITUDINE

Pe tăcute, îmi vorbesc mie, fata de altădată.
Sunt curioasă ce-mi spun,
Dar nu voi afla niciodată,
Pentru că nu mă ascult
Și nu mă supun.
Mi-am ferecat gândurile,
Ca să nu le aud,
Pentru că, uneori, 
Și gândurile-mi sunt străine.
Vreau să rămân singură, cu mine,
Fără dialoguri
Și fără povețe inutile.


joi, 6 septembrie 2018

PRAFUL AMINTIRILOR

Colind fără de țintă printre vise,
Cotrobăi amintiri
Demult respinse.
În general, iubiri.

Suflete stinse,
Foste văpăi unduitoare,
Fericiri întâmplător omise,
Acum cenușă călătoare.

Praf în neant,
Particule ce dănțuie bezmetic,
Mă împresoară agasant,
Iar sufletul îmi e izbit frenetic.

E-un praf tăcut,
Ce se strecoară-n fibre,
Îmi intră-n spirit și-n țesut
Și-mi strică echilibre.

Și-un vajnic zid s-ar transforma în sită
Și orice pavăză s-ar spulbera timid.
Cu pulbere-amintirilor ce-au fost ispită,
Acum formăm un tot
Și totu-i vid...