În jur se moare...
Pământu-i gol, dar e deschis
Și urlă a chemare,
Care ne doare...
Văzduhu-i trist,
Nori negri se adună zi de zi,
De parc-ar prevesti
Că pe aici se va muri
Și c-o să doară.
Un mit se stinge asa ușor,
Copilăria mea și a tuturor.
Dar știm, legendele nu mor,
Ele doar pleacă,
Se duc, plutind,
Să povestească-n alte zări.
Rămân în noi frânturi de veșnicie,
Iubire, împăcare și mult dor.
