Ne mor…, se
duc, arzând ȋn cete,
Tineri
frumoşi şi rostul lor.
Văpăi au ȋn
priviri şi-n gânduri
Şi-n glasul
mistuit uşor.
Ne urlă
mame ȋn ureche,
Neputincioşi
urlăm şi noi!
Atâtea
suflete pereche
Plecară
pururi dintre noi.
Asculţi cum
România plânge,
Durere
ȋnecată-n fum,
Copii
pribegi ȋn altă lume
Şi vise
transformate-n scrum.
Ne dau
de-acolo sus de veste
Că suntem
răi şi proşti şi goi,
Că nu trăim
doar o poveste,
Ci ne
minţim chiar şi pe noi.
