CÂND S-O DESPRIMĂVĂRA...

Când s-o desprimăvăra,

Mult pe câmpuri oi umbla

Și ți-oi spune dumneata:

"Bade, spune-mi că nu știi

Că iubesc frunza din vii,

Iarba verde de sub talpă,

Ciripitul din înaltă,

Că pe chip tu nu-mi citești

Fericire din povești,

Când pe dealuri mieii zburdă,

Primăvara saltă-n luncă,

Flori cu brațul îmi culegi,

De vis rece mă dezlegi.

Facă-se-ntr-o dimineață

Soare blând pe a mea față,

Miros dulce de verdeață,

Vreo lalea să mă atingă,

Inima să îmi cuprindă,

Natura să se trezească,

Să porneasc-o nouă viață.

FĂRĂ CUVINTE

Și ce dacă-i tăcere?

E binecuvântare,

E liniște,

E oază.

Tăcerea-nnobilează,

Vindecă răni,

Absolvă vină,

Curăță inimi

Înecate în rugină.

Vibrăm când, în tăcere,

Când Universu-i mut,

Primim o mângâiere,

Din clarul nevăzut.

Și somnul ne e lin,

Când lumea-ntreagă tace,

Pe când, de-i vreun suspin,

Și sufletul ne zace.

Și tu... mai bine taci,

Decât să-mi spui că pleci,

Mai bine mut pe veci,

Decât s-arunci cuvinte reci.

Și dincolo-i tăcere,

Dar pare-atâta viață,

Aplauzele-s grele,

Deși cortina-i trasă.

NOPȚI DE BASM

Sub clar de lună,

Noapte bună!

Îi cer visului să-ți spună,

Că mi-s nopțile-mpreună

Cu-ale tale zile lungi,

Că-mi doresc să mă atingi,

Lângă suflet te prelingi,

Speranțele mi le-ajungi

Și-mi șoptești

Că mă iubești,

Doar pe mine m-ocrotești,

Cu aripile-ți îngerești,

Că vrei dorul să-mi aline

Valurile de suspine,

Dând navală pe coline,

Pomenindu-mi doar de tine.

De te-or prinde zorii fini

În cămașa mea de in,

Să le spui că-i prea puțin

Și-au venit prea din senin.

Că noi vrem o veșnicie,

Contopiți în nopți o mie,

Facă-ne mie și ție

Pe plac, dulce feerie.

TOAMNĂ TÂRZIU

Cad frunzele puhoi,

S-au săturat de noi.

Lipim codițele de trupuri moi,

Ne umplem de lipici și-apoi,

Tot se desprind și fug în zare,

Iar noi rămânem în căutare

De iz tomnatic, colorat,

Fără să știm că-i deprimant

Și că, în timp, ne transformăm ca ele

În frunze aruncate în tăcere.

Tristețea e prezentă-n noi,

În fiecare geană inundată de-un șuvoi

Și orice frunză ce ne-atinge

Ajută lacrima ce se prelinge.