ZBOR

Plutesc pe-o rază de lumină,

Sclipiri în gând, speranţă lină,

Un drum curat şi-nmiresmat,

Făr' tot ce-n urmă am lăsat.

Acum am soare în priviri,

Nu-mi pas' de triste amintiri!

Şi tot ce-a fost urât în noi

S-o transforma în clare ploi.

Mă-mbată natura virgină,

Putere-mi dă o zi senină,

Mă-nfrupt din lună şi din zori,

Gândesc acorduri de viori.

Fac pact cu soarele să-mi dea

Un dram din măreţia sa,

Cu vara pentru-a sa căldură,

Cu neaua pentru-o viaţă pură.

Şi, de-aş putea, aş căuta

Fărâmă din inima mea,

Pierdută-n valuri de-ntrebări

Ce şi-au găsit răspuns de ieri...

Să întregesc măreţ avânt,

Să-ncap eu toată într-un gând

Şi-atunci, cu soarele-n priviri,

Să piară orice amintiri.

AMURG IN SAT

Cântă viori pe înserat,

Privesc culori de peste sat,

Arome mă-mbată curat

Iar eu nicicând mă dau plecat

                        Din sat uitat.

Miros de fân cosit adie

Şi abur din pământ te-mbie,

Roi de ţânţari aleargă-n vie,

Jur-împrejur e-o feerie

                        Dragă mie.

Bunici aşteaptă-n pragul porţii,

Din câmp, cântând, le vin nepoţii,

Doar caii încă se-opun sorţii

Şi, obosiţi, ei trag cu toţii,

                        În toiul nopţii.

E larmă-n sat când ei ajung.

Feciorii cântă, mame plâng,

Când văd copiii în avânt,

O rugăciune spun în gând,

                        Ales cuvânt.

Eu stau şi-ascult cu încântare

Freamăt de sat ce seamăn n-are

Şi mă întreb adesea: “Oare,

Cât voi iubi cu-aşa ardoare

                        Întinse-ogoare?

Şi câte vieţi să simt miros

Îmbătător de fân întors?

Au toate astea vreun folos

În al meu suflet prea frumos,

                        De visătoare?”