LINU-I LIN

Colind un univers senin,

De soare plin,

Ascult acord de mandolin,

Am gustul plin

De vin-pelin,

Să fii și treaz când vine vreun vecin,

Devine-un chin,

Dar orice-acuză o declin

Și încă un pahar cu vin

Închin,

În cinstea oricărui creștin,

Obligatoriu carpatin,

Biet androgin,

Meschin

Și misogin,

Fiindcă mi-e greu să mă abțin

Și dau cep încă unui butoi virgin,

Clandestin

Și redevin ușor cretin,

Când dau bir vieții sub arin

Și-atunci suspin

Și-apoi leșin.

Amin!

DESTINE

Ne naștem din pustiu,

Croim poteci printre morminte,

Strămoși uitați ne luminează calea

Cu ale lor făclii din inimi sfinte,

Ca un foc viu.

Târâm averi,

Cărăm poveri,

Ne zbatem spre lumini apuse,

Cerșim minuni și primăveri,

Lâncezind cu mâini întinse.

Trăim murind,

Murim trăind

Și fără sens gonim, vremelnic.

Suntem petale-n univers,

Fragile și cu suflet îndoielnic.

Robi ai trufiei

Și ai mâniei,

Îngenunchem în nepăsare,

Trec ani, pe rând, pe lângă noi

Și ne-ndreptăm spre poarta mare.

Unii o vor găsi închisă

Și ruga lor ecou nu are.

E tristă valea-n care plânsul

Și tânguielile amare

Adună atâta durere stinsă.

Iar pentru alții,

Inimi blânde,

Lacăte nu se zăresc în cale,

Drumul e lin, liniștea-i surdă,

În minți răsună împăcare

Și veșnicie ce seamăn n-are.