SĂ POT...

Să pot călca pe praf,
Nu să fiu praf,
Nici măcar de stele,
Deşi aş străluci.

Să pot cânta ȋn ploaie,

Nu să fiu cântec,
Nici măcar preferat,
Prelingându-mă pe buzele tuturor.

Să pot visa dimineţi,

Nu să fiu vis,

Nici măcar al cuiva,

Pentru că m-aş frânge ȋn zori.

Să pot gândi curat,

Nu să fiu gând

Ȋn mintea plină de gol

A omului searbăd şi pustiu.

Să pot cutreiera lumi,

Ȋmbătându-mă de frumos,

Să pot asculta ape,

Urmări vânt.

Să pot fi adiere şi nu furtună,

Frunze să plimb, nu să alung.

Să pot fi zori şi nu asfinţit,

Viaţa să ȋnceapă cu mine

Şi nu să se ȋncheie.

Să pot fi leac şi nu boală,

Speranţă să dau şi teama s-o iau.

Să pot spune lumii

Că sunt şi voi mai fi,

Că eu nu voi muri

Şi nici nu voi renaşte,

Că voi călca şi voi cânta,

Că voi visa şi voi zâmbi

Atât cât voi iubi/trăi.