Să pot
călca pe praf,
Nu să fiu praf,
Nici măcar de stele,
Deşi aş străluci.
Să pot cânta ȋn ploaie,
Nu să fiu praf,
Nici măcar de stele,
Deşi aş străluci.
Să pot cânta ȋn ploaie,
Nu să fiu
cântec,
Nici măcar preferat,
Prelingându-mă pe buzele tuturor.
Nici măcar preferat,
Prelingându-mă pe buzele tuturor.
Să pot visa dimineţi,
Nu să fiu
vis,
Nici măcar
al cuiva,
Pentru că
m-aş frânge ȋn zori.
Să pot gândi curat,
Nu să fiu
gând
Ȋn mintea
plină de gol
A omului
searbăd şi pustiu.
Să pot cutreiera lumi,
Ȋmbătându-mă
de frumos,
Să pot
asculta ape,
Urmări
vânt.
Să pot fi adiere şi nu furtună,
Frunze să
plimb, nu să alung.
Să pot fi
zori şi nu asfinţit,
Viaţa să
ȋnceapă cu mine
Şi nu să se
ȋncheie.
Să pot fi
leac şi nu boală,
Speranţă să
dau şi teama s-o iau.
Să pot spune lumii
Că sunt şi
voi mai fi,
Că eu nu
voi muri
Şi nici nu
voi renaşte,
Că voi
călca şi voi cânta,
Că voi visa
şi voi zâmbi
Atât cât
voi iubi/trăi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ganduri, pareri, idei...