Ai fost poveste de iubire,
Cu prinți iubind și-apoi murind,
Atât de cruntă amăgire
Și atât de nedrept destin.
Ai fost durere și încercare,
Șuvoi de lacrimi prădătoare,
Blestem infam și căutare,
Neînțeles și întrebare,
Bucăți de suflet, călătoare,
Izbind speranțele amare.
Pietre căzând pe umeri slabi,
Învăluind copii firavi,
Vise mocnind și lâncezind
Și ani în lacrimi putrezind.
Acum ești zâmbet și ești soare,
Ești liniște îmbătătoare,
Buzele tale dau culoare
Vieții, cu ardoare.
Ești speranță și putere,
Suflet ales și mângâiere,
Ești cântec și ești adiere,
Ești strălucire fără vrere,
Ești candelă în ochi ce te adoră,
Ești soclu pentru noi și-o viață nouă.
Să arzi curat și lin,
În dulce și liniștitor destin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ganduri, pareri, idei...