"Oac, oac", pe înserat.
Cântă frumos, cântă stilat.
Constat
Că viața la țară nu le-a alterat
Nici spiritul, nici corzile vocale.
Sopranele de baltă rămân ferme,
Își duc viața în catrene,
Alene,
Zbiară-n noapte cât vor ele,
Somnul nostru e la mâna lui Moș Ene.
Nici barza, de abia venită,
Glasul nocturn n-a îndrăznit să îl înghită,
De frică
Că valea va rămâne nepăzită
De aceste tipe verzi și de elită.
Tăcere, resemnare și-ndurare.
Gura lumii seamăn n-are.
Uimitoare
Sunt ale iazului fecioare,
Despletite, necăite și înmulțite,
Orăcăind cu îndrăzneli infinite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ganduri, pareri, idei...