SUFLETE

Sufletul meu e îmblănit

Și are labe.

E încărcat la infinit

Cu dragoste de la năsucuri calde.

E plin, bogat,

Nicicând secătuit de vlagă,

Cu-afecțiune e îmbuibat

Și-nlănțuit de gingășie oarbă.

E hăituit de unii,

Ce-n ignoranță zac,

Batjocorit de alții,

Ce rugăciuni își fac.

Iertare de păcate...

Hm... Dar ăsta nu-i păcat?!

Să chinui suflete-ncercate,

Doar după bunul plac?

S-alungi ce Dumnezeu creează

Și să rănești neîncetat? 

Durerea-i ceea ce vibrează

La orice biet abandonat.

Superior e cel ce-ndură,

E cel cu ochi înlăcrimați,

Fiindcă durerea e-o măsură

A groazei celor alungați.

E loc de milă-n fiecare,

Cuvinte calde, o mângâiere,

Numai să vrem ca în uitare

Să cadă ura pentru ele,

Nevinovate suflete curate,

Ivite dintr-o vin-a tuturor,

Apoi lăsate pradă pentru moarte

Sau chinuite până la sfârșitul lor.

Mă întreb mereu,

Privind în gol la semeni:

Să fie atât de greu

Să fim doar niște OAMENI?!

IUBIRE IMPOSIBILĂ

Venea în fiecare seară

O blondă înaltă, senzuală,

Cu chip rotund,

De pus în ramă, 

Misterioasă, punctuală,

Mereu tăcând.

În zori, se strecura discretă,

Fermecătoare și cochetă,

Grăbită, lunecând pe trepte,

Fără ca ochii să-i indrepte

În urmă,

Unde-un june, ce-ntunericul alungă,

O urmărește coborând,

C-un zâmbet trist și clocotind

Sperând că-n fiecare mâine,

Pe ea în brațe o va ține.

Dar ea dispare-ntotdeauna,

La orizont pierzându-și urma

Și până pe-nserat nu știi

De-a fost aievea sau tu ții

De-a visului magică vrajă.

Crede-n ce vezi,

Că-ți e totuna!

Junele-i mândru astru-n zi,

Iar ea e luna. 

ALINARE

Aș vrea să-ți sorb o lacrimă, doar una,
Apoi să bântui zarea ca nebuna
Și să stropesc cu ea pe toată lumea,
Să simtă toți ce mult ai suferit.

Aș vrea să-ți ung eu rănile cu mine,
Să-ți fiu și leac și cânt și nemurire,
Iar tu să te ridici de prea mult bine,
Să spulberi orice mit.

Aș da din ore, să câștig decenii,
Să ne plimbăm la braț de-a lungul vremii,
Să hoinărim in compania lunii,
Pornind din asfințit.

O viață de poveste și-ncântare,
Clipe însemnate-n calendare,
Ne fim unul altuia alinare,
Ca-ntr-un continuu răsărit
                                        Iubit.

ȚESĂTURI

Îmi țes ziua de mâine în culori fierbinți.
Tu nu mă minți
Și scrii, filă cu filă, romanul de amor despre noi doi,
Trecând prin ploi.

Eu îl citesc, pe negândite, cu nesaț,
Când tu mă iei la braț,
Mai țes câteva ceasuri în avans,
Iar tu mai faci un pas.

Sunt chiar alături, dulce și utilă,
Creez material de înc-o filă,
Țes viitor,
Destrămând amintiri ce credeam că nu mai mor.

Vei scrie făr-oprire despre noi,
Roman fără sfârșit, citit în doi,
Slove fierbinți,
Cu dragoste sădite-n minți.