Venea în fiecare seară
O blondă înaltă, senzuală,
Cu chip rotund,
De pus în ramă,
Misterioasă, punctuală,
Mereu tăcând.
În zori, se strecura discretă,
Fermecătoare și cochetă,
Grăbită, lunecând pe trepte,
Fără ca ochii să-i indrepte
În urmă,
Unde-un june, ce-ntunericul alungă,
O urmărește coborând,
C-un zâmbet trist și clocotind
Sperând că-n fiecare mâine,
Pe ea în brațe o va ține.
Dar ea dispare-ntotdeauna,
La orizont pierzându-și urma
Și până pe-nserat nu știi
De-a fost aievea sau tu ții
De-a visului magică vrajă.
Crede-n ce vezi,
Că-ți e totuna!
Junele-i mândru astru-n zi,
Iar ea e luna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ganduri, pareri, idei...