AMURG IN SAT

Cântă viori pe înserat,

Privesc culori de peste sat,

Arome mă-mbată curat

Iar eu nicicând mă dau plecat

                        Din sat uitat.

Miros de fân cosit adie

Şi abur din pământ te-mbie,

Roi de ţânţari aleargă-n vie,

Jur-împrejur e-o feerie

                        Dragă mie.

Bunici aşteaptă-n pragul porţii,

Din câmp, cântând, le vin nepoţii,

Doar caii încă se-opun sorţii

Şi, obosiţi, ei trag cu toţii,

                        În toiul nopţii.

E larmă-n sat când ei ajung.

Feciorii cântă, mame plâng,

Când văd copiii în avânt,

O rugăciune spun în gând,

                        Ales cuvânt.

Eu stau şi-ascult cu încântare

Freamăt de sat ce seamăn n-are

Şi mă întreb adesea: “Oare,

Cât voi iubi cu-aşa ardoare

                        Întinse-ogoare?

Şi câte vieţi să simt miros

Îmbătător de fân întors?

Au toate astea vreun folos

În al meu suflet prea frumos,

                        De visătoare?”