Colind fără de țintă printre vise,
Cotrobăi amintiri
Demult respinse.
În general, iubiri.
Suflete stinse,
Foste văpăi unduitoare,
Fericiri întâmplător omise,
Acum cenușă călătoare.
Praf în neant,
Particule ce dănțuie bezmetic,
Mă împresoară agasant,
Iar sufletul îmi e izbit frenetic.
E-un praf tăcut,
Ce se strecoară-n fibre,
Îmi intră-n spirit și-n țesut
Și-mi strică echilibre.
Și-un vajnic zid s-ar transforma în sită
Și orice pavăză s-ar spulbera timid.
Cu pulbere-amintirilor ce-au fost ispită,
Acum formăm un tot
Și totu-i vid...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ganduri, pareri, idei...