Frunze-ngălbenite plâng de dor,
Iarba se topeşte prea uşor,
Inimi pustiite prea devreme…
Fericiri înlăturate-alene…
Săgeţi de stoluri pe cerul mâhnit
Mişcă din aripi într-un ritm obosit.
E toamnă şi plângem pe-ascuns,
Încă sperând la vise de nepătruns.
Sunt vise frumoase, cu soare şi flori,
Cu triluri de păsări şi-acorduri de viori,
Cu zâmbete calde şi mii de clopoţei,
Vestind dimineţi cu rouă şi câmpuri cu miei.
Deşarte însă sunt visele-astea acum,
Căci toamna ne-a cuprins deja pe toţi în fum,
În frig şi-n tristeţe şi-n palide gânduri,
În reci sentimente, citite printre rânduri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ganduri, pareri, idei...