Două puncte-n univers.
Unul e alb, celalalt şters.
Unul râde, altul visează
Cum că-ntr-o zi
Va fi o rază.
Cel alb e calm şi împăcat.
El toată viaţa s-a jucat
Cu fericirea altora
Şi a cules ce-a vrut din ea.
A smuls şi vise şi idei,
Deşi tot auzea:
“Nu poţi să iei!”.
Cu toate astea, el a luat,
De toate el s-a bucurat
Şi-acum trăieşte împăcat…
Cel şters
Avu o viaţă
Ca un vers:
Batjocorit de unii
Că n-ar spune nimic,
Apoi uitat de alţii,
Că fuse mult prea mic.
Acum, la bătrâneţe,
Visează că-ntr-o zi,
‘Nainte de-a muri,
Va lumina el calea
Celor ce vor veni.
Cel alb, senin şi vesel,
Trăieşte în păcat.
Va da el socoteală
La tot ce a furat
Şi toată strălucirea
Îi va pieri-ntr-o zi,
De nu va recunoaşte
Şi nu se va căi.
Dar punctu-acela şters…
El încă mai visează,
El are idealuri,
Cum că va fi o rază.
Trăieşte-n umilinţă,
Dar, sigur, într-o zi,
El va luci aievea,
Ferice el va fi.
Două puncte-n univers.
Unul pălind
Şi-apoi murind,
Iar cel ce fuse nevăzut
Şi-o viaţ-amar-a petrecut,
Acum străluce-n frumos vers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ganduri, pareri, idei...