Gonim prin viaţă-n paşi de dans,
Obraz lângă obraz o vreme,
Ca-n timp, să ne-ndreptăm alene
Privirea către alte zări.
E-un tango trist, c-un ritm scăpând pe-alocuri,
Doi parteneri ce nu mai vor să fie un tot.
Ce rost mai are atuncea jocul?
…stau eu şi cuget şi socot.
De ce să chinui ce-ai iubit odată
Şi să insişti cu paşi de lut?
Doar în speranţa că-ntr-o zi
Dansul va fi ca la-nceput?
Dansăm tangoul doar în doi.
Al pasiunii dans e şi-al iubirii.
Ce-am face fiecare fără “noi”
Şi făr' acea sclipire a privirii?
De vrei ca dragostea să-ţi dăinuiască,
Învaţă bine paşii de-nceput,
Păstrează ritmul veşnic şi încearcă
Să dai iubirii chiar şi ultimul tribut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ganduri, pareri, idei...