…Să-ţi cânt în dimineţi de primăveri senine,
Să-ţi mângâi chipul blând când ploaia vine,
Să ne iubim când fulgii bat în geam
Şi-n orice anotimp, cu zâmbet să te am.
Să fiu al ploii strop, ce-ţi picură pe tâmple
Şi-al mării val să fiu, când el te va cuprinde…
Şi-un fulg de nea să-ţi fiu în seara de Crăciun,
Pe cât sunt eu de alb, pe-atât să fii de bun.
Să-mi ceri să te acopăr în nopţile-nstelate
Cu vălul din privirea-mi cea plină de păcate
Şi nici să te mai saturi de-atingerea-mi sfioasă,
Iar viaţa mea să-ţi fie ca soarele în casă.
Să ne hrănim cu vise, apă să bem din nori
Şi chiar de spun că-i prea puţin, tu tot să mă adori.
Să-mi spui cuvinte calde, cu vocea-ţi de cristal,
Să ne iubim de-a pururi, să nu ştim ce-i “final”.
Nu vreau mai mult… Atât aş vrea…
E visul meu, dar astăzi eu ţi-l fac cadou
De ziua ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ganduri, pareri, idei...