Ianuarie, nicicând nu te-am plăcut mai mult ca pe 31.
Prefer să-mi fie dor, decât să mai rămâi,
Dar nu-mi va fi, știi bine.
Nicicând n-am fost nebunul,
Să creadă c-ai fi vreo doamnă
De pus pe locu-ntâi.
Prietene n-am fost și nici n-om fi vreodată.
Te-am tolerat decent, nu-mi reproșa nimic.
Te-oi pomeni prin mai, când amintirea-ți toată
Se va topi deodată,
Pierdută-n infinit.
Când pleci, întoarce foaia din perete
Și-nchide ușa bine,
Că nu, nu vine încă primăvara.
Ori ai uitat?
Mi-o lași pe sora ta, mai mică cu 3 zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ganduri, pareri, idei...