Citeam într-o zi despre noi doi.
Unde? În inima mea.
Și tu scriai mărunt, deloc lizibil.
Mi-era greu.
Cu lupa exploram, flămândă.
Nici ea nu înțelegea ce vrei...
Am început să anagramez.
Am crezut că, dacă complic lucrurile, îți voi desluși gândurile mai ușor.
N-a fost așa.
Inima îmi era din ce în ce mai grea,
Din cauza cuvintelor tale nedeschise.
Voiam să le pătrund, să le împrăștii conținutul în mine,
Literele să invadeze orice ungher al ființei mele,
Să sparg lacăte,
Dar... ele se formau din nou.
Ce-ai vrut să spui? Și eu de ce n-am înțeles?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ganduri, pareri, idei...