Conjugă-mi verbul "a iubi", în ordinea firească.
Începe cu persoana întâi și pradă visului mă lasă.
Știu că e greu, când n-ai iubit vreodată
Și nu poți să pronunți,
Dar nu-i târziu să-nveți ce-i dragostea curată.
Usor ți-e verbul "a răni".
Îl folosești atât de des,
Dar, însă, fără a-l rosti.
În lumea eului tău mic doar faptele vorbesc.
Atunci, verbul "a plânge" să-mi conjugi.
Dar... iar nu știi a-ncepe.
Tu crezi că doar persoana a treia îl pricepe,
O ea, dar nu oricare.
Acea ea, care în inimă ascuns te are.
Ți-oi conjuga și eu un verb,
E simplu: "a ierta".
Îmi stă pe buze când mi-e greu
Și-n el e toată amintirea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ganduri, pareri, idei...