NEANT

De ce n-aș fi o gheară,

Ca, ascuțită, să scrijelesc în vine

Cărări spre nemurire?

De ce n-aș fi văpaie,

Cu a mea vâlvătaie 

Să ard universul tot?

De ce n-aș fi ispită?

Ai crede că-s prea mică

Și gândul meu stingher,

Vulgar și efemer

N-ar face față vieții?

De ce n-aș fi un clopot,

Vestind lumii în ropot

Și bune și rele,

În dangăte grele?

Puteam fi orice,

Dar am ales să fiu liniște,

Pentru mine, pentru noi...

Și-apoi

Să plutesc peste nevoi,

Colindând cărări scrijelite,

Văpăi mistuite 

De ispite

Infinite...

Ding-dooong, ding-dooong...

Cântă un clopot surd,

Seara, în amurg,

Pe altarul vieții curg

Suflete răzlețe,

Ce nu mai dau binețe.

Apoi e liniște...