marți, 5 martie 2019

DOR DE INFINIT


Aș zbura către stele,
Dar nu e încă timpul meu.
M-aș topi printre ele
Și-aș curge în infinit,
În tăcere,
De nu m-ar ști nici Dumnezeu.


Aș culege speranțe 
Și vise neîmplinite ,
Aruncate în neant
De inimi dezamăgite.
Le-aș strânge la piept
Și-aș călători cu ele,
Până când vreun poet,
Deschizând un caiet,
Le-ar pune pe hârtie,
Pentru veacuri o mie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ganduri, pareri, idei...