Să mă opresc aş vrea
Din zbor hilar şi trist.
Capăt să pun mie,
Din nou să nu exist.
Amprente să pot şterge
Memorii infectate,
Aievea să rămână
Lumină, nu păcate.
Şi nicio amintire
Să nu renască, veci!
Dâră de fum, uitare
Se-aştearnă pe poteci.
Dispară tot! Şi vise.
Şi tot ce eu am fost.
Se şteargă-n Univers
O viaţă fără rost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ganduri, pareri, idei...